Iubesc adevărul acesta: Isus nu a venit pe pământ să lege oamenii de El, de învățătura Lui, de un cult, o religie sau o organizație. Hristos a venit pe pământ să răscumpere păcatele omenirii și să împace lumea cu Tatăl. Dacă Domnul Isus nu a căutat nicio clipă slava Sa, nici noi nu trebui să așteptăm slavă și cinste de la oameni. Scopul nostru pe pământ nu este acela de a deveni populari, ci de a apăra și vesti Adevărul, îndreptând privirile oamenilor spre Hristos. Dacă vestim tot adevărul Scripturii nu vom deveni populari, ci mai degrabă vom fi socotiți eretici, înguști la minte și învățători falși.
Oameni populari în biserică?
Simțim obsesia popularității tot mai acut în viața bisericii. Unii oameni sunt gata să sacrifice orice, să spună orice și chiar să facă orice de dragul atenției. Ei își atribuie toate meritele, mutând astfel slava de la Creator la creatură. Această manifestare a ipocriziei trece aproape neobservată în biserica postmodernistă. Să nu subestimăm un astfel de comportament. Intențiile acestor oameni sunt subtile și foarte periculoase. Ei știrbesc din slava lui Dumnezeu pentru a se înălța pe ei. Pe buzele lor este Dumnezeu, dar în inima lor domnește firea cu rădăcinile bine fixate. Oricât de plăcut ar suna cuvintele lor, lipsite de puterea Duhului sunt doar cenușă. În loc să ne înalțe sufletele spre locurile cerești, le pironesc.
A cui este slava?
În lucrarea de slujire, dacă scopul primordial nu este slava lui Dumnezeu, ci doar o plăcere lăuntrică̆, un hobby, atunci nu suntem decât niște ipocriți obsedați de popularitate.
Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, pentru credincioșia Ta. (Psalmul 115:1)
Verset Biblic/ Dumitru Cornilescu
Aceasta ar trebui să fie singura noastră pretenție atunci când punem mâinile pe plug și lucrăm în ogorul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu își împarte slava cu nimeni, iar noi, în calitate de creștini, ar trebui să cunoaștem adevărul acesta.
Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său, nici robul, mai presus de domnul său. Matei 10/24
Verset Biblic/ Dumitru Cornilescu
Mulți dintre noi am ajuns să trăim de parcă Dumnezeu a fost creat special pentru noi, ca să împlinească nevoile noastre, să ne binecuvânteze și să ne facă pe plac. Greșit! Să nu uităm cine este Stăpânul și cine este robul! E absurd să încerci să inversezi rolurile. Această acțiune este mai degrabă vrednică de Satana, nu de un fiu răscumpărat. Cel ce încearcă să fure slava lui Dumnezeu, punându-se pe el pe prima treaptă, nu face altceva decât să repete istoria lui Lucifer.
Ce ne învață Domnul Isus?
Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului nu a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. Matei 20:26-28
Verset Biblic/ Dumitru Cornilescu
Vrei să fii primul? Fă-te robul tuturor, slujitorul tuturor, sluga tuturor. Acest lucru este plăcut Domnului.
Păcatele comise împotriva cunoștinței spirituale sunt cele mai periculoase. Ele rănesc și distrug sufletul cel mai mult. O inimă sinceră găsește plăcere în a face toate lucrurile pentru Hristos, dar nu va căuta să fie văzută de altcineva, decât de Isus. Pe când, fățarnicii, cei ce sunt obsedați de întâietate fac toate lucrurile cu camera de filmat pe ei. O inimă sinceră și curată este ca un pătrat. În orice poziție și pe orice scară l-ai așeza va rămâne la fel. Nu își va schimba forma.
Un credincios sincer va îndrepta atenția oamenilor spre Isus, va așeza coroana laudei pe fruntea Lui și va face totul fără cârtire și șovăire.
Atunci când privești la sfințenia lui Dumnezeu, la dreptatea Sa și suveranitatea Sa, nu îți dorești altceva decât să te alipești de El și să fii umplut de dragostea Sa infinită.
Soluții!
Fii mulțumit și mulțumitor în starea și locul în care te-a așezat Dumnezeu! Un om mulțumitor valorează mai mult decât o comoară de preț.
Nu obosi în facerea binelui! (Galateni 6:9)
Smerește-te și vei fi înălțat. (Luca 14:11)
Slujește altora! Nu aștepta să fii slujit. (Matei 20:28)
Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel. (Luca 6:31)
Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite. Nu vă socotiți singuri înțelepți. (Romani 12:16)
Alipește-te de Dumnezeu! …
Cu sinceritate și prețuire
Julia Blaga
Despre viață și suflet. 
Luca 4:43 ne arată acolo un ”trebuie” și îl întâlnim mai târziu și la apostoli. Eu îmi imaginez că a fost o ședință în cer, ca pe vremea lui Iov, și se discuta trimiterea unui Mântuitor pe Pământ. După ce au fost puse toate detaliile la cale, se aduce în discuție ”marginile pământului”. Marginile pământului nu se referă la punctul în care pici de pe hartă, ci mai degrabă până la ultimul om.
Parcă îmi și imaginez scena. Aha, o sa fie o adevărată faimă, un om faimos, popular, cunoscut de toți… Fiu de Dumnezeu. Acum, experiența vieții lui Isus a fost aceea a unui om umil, nu a luat ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu (Filipeni 2:6), ci S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.
Acum, apare întrebarea logică: nu era mai ușor de vestit ”până la marginile pământului” dacă era un om faimos? Adică putea direcționa toată faima asta întro direcție bună. Ăsta nu e genul acela de lucru în care scopul scuză mijloacele, ci e o gândire normală sau logică. Imaginează-ți că eu vestesc Evanghelia la 100 de oameni, apoi merg în alt oraș și mai vestesc la o sută, și dacă o țin tot așa o vreme voi deveni faimos ca și efect secundar, și fără intenția de a fi eu elefantul din încăpere. Și apoi dacă cineva mă întreabă vrei sa participi la un interviu care va fi postat pe un post de televiziune, păi bineînțeles… uite încă o oportunitate să ajung la mii și milioane de oameni cu Cuvântul Lui Dumnezeu într-un mod mult mai rapid.
Bineînțeles, experiența vieții lui Isus trebuie să mă pună pe gânduri, adică El a reușit să ajungă până la marginile Pământului fără televiziune și fără internet și fără mașină sau avion sau toate uneltele de care noi ne bucurăm azi, și mai apoi fără ”faimă”. Dacă El a reușit toate astea, care e scuza noastră? Pentru noi nu se mai aplică acel ”trebuie”?
Sfatul meu este să vă iubiți unii pe alții și dacă în adevăr faima de care cineva se bucura pe Pământ vine în mod natural, ca și efect secundar al eforturilor lui, atunci nu are decât să-și ducă crucea până la capăt.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi plac foarte mult ultimele rânduri. Nu m-am gândit niciodată că faima ar putea deveni o povară.
ApreciazăApreciat de 1 persoană