De ce iubim cărțile? Pentru că fiecare ființă în parte are nevoie de divin, de speranță și zâmbet, de vise ce pot deveni realitate, de zbor neînfrânt, de mulțimea sfaturilor parfumate în experiențe de viață regeneratoare, de joc, de lacrimi de bucurie, de lecții noi de viață, de vulnerabilitate și învățarea exprimării sentimentelor…
Cărțile au viață în ele și sunt la fel de benefice ca hrana pentru trup. Filele lor știu când să tacă și când să ne vorbească. Știu când să ne mustre și când să ne încurajeze. Fiecare carte are o voce aparte, o voce ce calmează furtunile interioare și îți șoptește: “ pentru examenul acesta nu te-a pregătit nimeni, de aceea ma aflu eu aici!”
Deși par doar niște obiecte decorative, cărțile sunt însuflețite de viață. Tocmai din aceste motive sunt foarte atentă la cărțile care se află pe rafturile bibliotecii mele.
Nu îmi amintesc de vreo perioadă din viața mea în care să fi ignorat cărțile. Le-am iubit de mic copil. Întotdeauna când merg la cineva în vizită mă holbez să văd dacă are o bibliotecă cu cărți. Poate părea nepoliticoasă curiozitatea mea, dar nu mă pot abține. Am crescut printre cărți și am depășit stadiul de copil cu ele în mână. Cărțile mi-au marcat fiecare etapă a vieți. Dacă în copilărie eram pasionată de tot ce începea cu: ”a fost o dată ca niciodată”, acum, nu mai iubesc cărțile pentru că pot visa cu ele în mână la o lume mai bună, iubesc cărțile pentru că în ele am descoperit puterea cuvintelor. Unele cărți m-au determinat să-mi schimb radical stilul de viață. M-au provocat să iau decizii noi și să cred în potențialul pe care L-a așezat Dumnezeu în mine.
Oamenii ce nu citesc, stagnează. Nu ai cum să crești sau să te dezvolți sănătos, dacă nu mănânci sănătos. Cititul te crește, îți modelează percepțiile asupra vieții și îți descoperă domeniile în care ai stagnat. Cărțile sunt profesorii cei mai răbdători și echilibrați.
Dacă înainte cumpăram cărți de dragul de a citi ceva nou, sau din dorința de a cunoaște un scriitor nou, fie el contemporan sau clasic, acum am foarte mare grijă la cărțile ce ajung în biblioteca mea. Am început să citesc mai puține romane, ci mai multă cărți de dezvoltare personală, devoționale și cărți ce aduc inima mai aproape de Cristos. Genul acesta de literatură mă provoacă zilnic să-mi confrunt credința cu adevărurile Scripturii, mă motivează să depășesc stagiul de creștin static și să trăiesc o viață fără compromisuri.
Fenomenul tehnologiei digitale a adus cu sine o serie de schimbări pozitive, dar și negative. La ora actuală sunt sute de oameni ce nu mai citesc, și tot mai mulți oameni se debarasează de cărți, aruncându-le la coșul de gunoi.
Cu toate acestea, cărțile și-au păstrat și astăzi frumusețea și farmecul lor.
Din punctul meu de vedere o casă fără cărții este precum un vapor fără cârmă.
Despre viață și suflet. 
Cărțile sunt precum prietenii, întotdeauna le descoperi la momentul potrivit. Biblioteca mea e mai mica, dar foarte diversă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce frumos. Unele cărți sunt mai credincioase decât prietenii. 🙂
ApreciazăApreciază
Biblioteca mea, e usa spre necuprinsul imaginației , e drumul zidit, pe care pasesc pe înălțimile cunoașterii , e locul spre care ma îndrept ca spre o oaza de liniște .Imi place sa o îmbogățesc cu cărți noi, aproape lunar.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Într-adevăr, biblioteca este o oază de liniște sufletească pentru cel ce îi înțelege rostul.
ApreciazăApreciază
👍🏻
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu îmi amintesc exact când a început să îmi placă să citesc. Eram în școala gimnazială probabil când am citit prima carte, recomandată de școală. Și atunci, în mintea mea s-a produs un declic, era ca și cum aș fi făcut o mare descoperire: cărțile au propria lor viață, propriul lor univers și eu pot să intru nestingherită acolo. Atunci am folosit cărțile ca și trepte pentru a vedea peste zidul mohorât al existenței copilăriei mele. Acum folosesc cărțile pentru a mă îmbogăți sufletește.
Biblioteca mea se află lângă ușa dormitorului meu. Trec pe lângă ea dimineața când mă trezesc și seara cand mă duc la culcare și de nenumărate ori între cele două. Foarte rar se întâmplă să trec pe lângă bibliotecă și să nu mai aranjez câte o carte, să nu verific ce aș mai putea reciti, să nu ating în treacăt cu degetele cărțile preferate și să nu retrăiesc, preț de o clipă măcar, momentele de înălțare sufletească, chiar închinare în unele cazuri pot spune, pe care le-am trăit pe parcursul lecturării.
Să alegem cu grijă ce citim, pentru că acele cuvinte aparent inofensive, prelucrează în ascuns omul care suntem!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că biblioteca e camera în care petrec cel mai mult timp. Când ies din ea, parcă sunt însuflețită de puteri noi.
ApreciazăApreciază
Cartile sunt inspiratia, linistea si suflarea mea. Au ramas langa mine, m-au ridicat si incurajat, m-au invatat si mustrat, alături de ele am luat hotarari noi si am renuntat la altele vechi .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O carte poate fi bună în măsura în carte te provoacă să iei decizii noi și să-ți schimbi stilul de viață. Și eu am câteva cărți care m-au provocat la schimbare.
ApreciazăApreciază
Cartile sunt un mediu prielnic pentru a face escapade in lumea viselor . Cartile sunt cele care te provoaca sa vrei mai mult in loc sa pui stop, ele iti dechid noi orizonturi si te duc intr-o lume de vis.
Precum spunea un Autor necunoscut –
„Nu poți cumpăra fericire, dar poți cumpăra cărți, ceea ce de fapt e același lucru.” Deci, haideti ca sa ne desfatam mai mult in citirea cartilor si asa vom avea parte de cat mai multa fericire.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce drăguț e citatul. 😘
ApreciazăApreciază
O carte buna schimba vieti. Eu am citit cateva carti care au salvat ce era pierdut. Au taiat ce trebuia taiat si au adaugat la putinul meu. Ma bucur ca sunt autori calauziti de Duhul lui Dumnezeu, si acele carti sunt cele mai valoroase pentru mine dupa Biblie.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Ligia m-ai lăsat fără cuvinte… cât de profund 😘 !
ApreciazăApreciază
Ma regasesc in cuvintele comentariului tau, Ligia. Asa e.
ApreciazăApreciază
Deci. De ne plac cărțile…? In primul rând, așa a putut autorul să vorbească cititorilor la o scara largă, și totuși să ne vorbească personal. Așa putem noi să aflam cum gândesc alți oameni. Este ca o ușă care o deschizi, atunci cand citesti o carte. Esti desprins de lume si faci o mica pauza. Inveti arta cuvintelor si realizezi că Imaginația nu are margini, și totuși, nu reușim să ni-L imaginam pe Creator. Cărțile te fac să gândești singur la intrebarile vieții și să meditezi la ele. Te fac să cauți răspunsuri. Cărțile sunt un univers propiu și nu sunt toți făcuți să- l descopere. Da, cărțile sunt și pot fi ca o picatura din cer, o imbărbătare, o bucurie si o noua aventura….
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi place partea cu ușa. O carte deschisă, o ușă deschisă.
ApreciazăApreciază
Iubesc cărțile pentru ca prin ele m-am cunoscut pe mine într-un mod profund. M-am construit puternică, ambițioasă, educată cu dorința de a tind spre bunătate. Nu ai cum să nu iubești cărțile, când prin ele poți trai și alte vieți, poți trai în alte timpuri și locuri, când în ele găsești modele de viață.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Majoritatea cărților ce le-am citit anul acesta au avut ca scop dezvoltarea personală. Ai dreptate, o carte bună te ajută să te descoperi și să-ți înțelegi mai bine minusurile și plusurile.
ApreciazăApreciază
O carte pe care o iubesc e cea a cărei filă o întorc cu nerăbdare, pentru că simt spontanul scrierii, simt puterea pozitivă a cuvintelor care schimbă în bine. Poate că prin relatările experiențelor altora, ne regăsim și vedem că nu am fost singurii trecuți printr-o situație similară, fapt care de multe ori ajută. Cuvintele pot fi o TERAPIE sau …din contra, o ARMĂ distrugătoare de suflete. Când descopăr o
scriere ale cărei cuvinte aduc liniște, pace și îndrumare înspre frumos și divin, e minunat. Atunci, abia aștept să mă retrag în colțișorul meu liniștit și „să aplic” formula: CARTEA + UN CEAI BUN (sau o cafea) = MOMENTUL MEU.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cunosc sentimentul: carte + ceva… nu contează ce, atâta timp cât mesajul cărții are putere să mă țină într-un loc până e gata. Genul acesta de cărți, care le citesc pe nerăsuflate, le recitesc de cel puțin 3,4 pentru a fi sigură că am învățat ceva din ele.
ApreciazăApreciază
Dece iubesc eu cartiile?
Eu le iubesc din cauza faptului ca pot sa ‚dispar‘ pt un anumit timp intr-o alta lume: un alt loc, un alt timp, o alta viata…! Timpul este un altul, atunci cand citesti.
La momentul de fata traim totul la viteza, parca nu mai avem nici timp sa rasuflam. Citind, te desprinzi de acel timp – poti sa faci o pauza in toata repezeala aceasta a lumii.
Citind mi-am dezvoltat si orizontul artistic si limbajul meu,
citind am devenit mai visatoare, mai plina de speranta.
Ceea ce imi place mie mult este faptul ca citind te imbogatesti sufleteste, gasesti modele noi de viata. Cartiile nu te fac sa tanjesti dupa lucruri precum bogatie, faima, bani, haine (asa cum se intampla la momentul de fata cu platforme online bine cunoscute), ci te face sa tanjesti dupa lucruri sufletesti, dupa o viata mai buna, iubire, pace si liniste.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bravo Dina! În ultima parte ai pus punctul pe “i”. Într-o lume plină de influențe, materialistă și fără timp, cărțile creștine te îndepărtează de aceste lucruri și te aduc mai aproape de Dumnezeu.
ApreciazăApreciază
Cartile… mica mea oaza in mijlocul agitatiei. Cartile dau aripi imaginatiei, descopera lumi a viselor… si in acelasi timp invata, sfatuiesc si schimba. Pentru mine cartea este un mic adapost, o lume in care ma pot pierde, in care pot evada putin din lumea reala si din agitatia zilei. O sursa de liniste, invatamant si chiar dezvoltare personala.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sursa de liniște e inepuizabilă, în orice bibliotecă ai intra. Acolo nu prea dau oamenii buzna. Iubesc liniștea bibliotecii mele.
ApreciazăApreciază
Pentru:
-ca imi îmbunătățesc vocabularul
-că-mi dezvoltă abilitățile de exprimare
-ca-mi dezvolt imaginația
-ca antrenează memoria și cunoașterea de sine
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă nu citesc simt ca îmi lipsește ceva. Nu ma simt pe deplin împlinită. Cititul ma liniște, ma îndruma, îmi da speranța și bucurie, ma duce într-o lume unde trupești nu cred ca voi ajunge ( si nu ar fi posibil😂), dar pot explora cu mintea totul, mă educă , ma îmbogățește …și multe alte sentimente pe care doar iubitorii de cărți le cunosc .
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cât de frumos! ❤️🩹
Cred ca cititul este al șaselea simț pe care nu toți l-au dezvoltat. 🙈 Cititul mă educă constant. Poate că un strop din ceea ce sunt se datorează cărților din biblioteca mea.😍🤗
ApreciazăApreciază