Uneori singurele roade după care îi putem cunoaște pe cei din jurul nostru sunt cuvintele.
Am convingerea aceasta sută la sută că înaintarea și ridicarea vin de la Dumnezeu, nu de la oameni. Acest adevăr mă determină să lucrez în echipă. Nu am nici un motiv să sting lumina aproapelui meu, doar pentru a străluci a mea. Atunci când lucrezi cu oameni ai posibilitatea să le vezi roadele. Se rezumă totul la cuvinte, afișare, un nume trecut pe o listă și câteva aplauze? Sau sunt omul ce muncesc în ascuns, cuvintele mele se materializează în fapte și iubesc munca în echipă? Răspunde-ți voi! Eu am găsit un răspuns în inima mea.
Îți amintești să fi defăimat pe cineva doar pentru că realizările acelei persoane ți-au umplut inima de invidie? Dacă invidia este motivul pentru care pui piedici lucrării lui Cristos, învață să-ți folosești invidia ca factor motivator pentru o lucrare bună și nu te lăsa mânat de ea prin a calomnia pe alții.
Categoria aceasta de oameni, INVIDIOȘII, se găsesc peste tot, atât în organizațiile religioase, dar și în afara bisericii. Ei aruncă vorbe rele asupra noilor veniți, deoarece îi consideră o amenințare pentru postul pe care îl ocupă ei; le acuză pe femeile inteligente și talentate de faptul că nu își cunosc rolul în biserică, caută mereu o fisură în viața aproapelui, mânjind astfel imaginea celor din jur pentru a străluci a lor. Trist este faptul că mânjind imaginea aproapelui, nu-i va ajuta să-și îmbunătățească propria imagine.
Este crucial să înțelegem că invidia în contextul lucrării lui Cristos are consecințe spirituale grave. Nu este doar o emoție umană negativă, ci devine un obstacol serios în calea răspândirii Evangheliei și a edificării Bisericii.
Când invidia ne orbește, pierdem din vedere scopul principal: slava lui Dumnezeu și binele aproapelui. În loc să ne bucurăm de darurile și talentele pe care Duhul Sfânt le împarte în mod divers în trupul lui Cristos, ne concentrăm pe comparații toxice și pe un sentiment de nedreptate personală.
În loc să ne lăsăm paralizați de invidie, putem să ne întrebăm: „Ce pot învăța din dedicarea și talentul acestei persoane? Cum pot să-mi îmbunătățesc propriile eforturi pentru a sluji mai bine?” Invidia poate deveni un imbold pentru a căuta excelența, pentru a ne dezvolta abilitățile și pentru a ne implica cu mai multă pasiune în lucrarea lui Cristos.
În cele din urmă, lupta împotriva invidiei este o luptă spirituală continuă. Trebuie să fim vigilenți, să ne rugăm pentru o inimă curată și să ne lăsăm transformați de puterea Duhului Sfânt. Alegând să folosim energia pe care o simțim atunci când suntem invidioși pentru a face bine, nu doar că ne eliberăm pe noi înșine de un jug greu, dar contribuim și la o lucrare a lui Cristos mai puternică, mai unită și mai eficientă în aducerea de roade pentru Împărăția lui Dumnezeu.
De vreme ce Dumnezeu răzbună toate relele săvârșite împotriva noastră, voi sta liniștită. De ce să-mi consum energia defăimând pe aproapele meu, pe care îl apără Dumnezeu?
Cei mai puțini dintre noi cunoaștem faptul că termenul ”defăimare” derivă din diabolos, care tradus literar înseamnă diavol. În concluzie, defăimarea este un act diabolic, care îl deranjează pe Dumnezeu. Îl mânie! Aduceți-vă aminte de Maria și Aron.
În cer nu vor fi defăimători! Iar eu îmi doresc din toată inima să moștenesc cerul! Voi nu? Dacă da, atunci haideți să strângem rândurile, să muncim în echipă și să ne prețuim mai multa aproapele.
Cu prețuire
Despre viață și suflet. 