Slujind cu inima frântă…

E liniște cumplită. Genul acela de liniște ce-ți răscolește toată ființa. Încep să iasă ușor la suprafață întrebări de a căror existență nici nu ai știut. Personal, îmi distrag atenția  atât de mult “lucrurile ce nu sunt la locul lor” încât, în mijlocul slujirii, uit să mă bucur. Nu sunt o perfecționistă! Nicidecum! Mai degrabă sunt omul ce-și spune părerea, cu privire la lucrurile scăpate de sub control, pe un ton supărător.

Astăzi însă, mă tulbură un gând. Cum arată slujirea unui om ce are inima frântă? Cum să slujești atunci când inima ți-e frântă? Când în mijlocul slujirii ochii tăi sunt pironiți pe neputințele și slăbiciunile tale, dar și a celor din jur. Nu pot decât să mă opresc și să învăț de la Isus.

Isus știa că sunt ultimele ore petrecute cu ucenicii Săi, de aceea voia să-i învețe o lecție prețioasă. Cuvintele fără fapte sunt ca aluatul fără drojdie. A luat deci un ștergar, un vas cu apă și rând pe rând a început să spele picioarele ucenicilor. Stupoarea s-a citit pe fețele tuturor, dar doar Petru are curajul să argumenteze: Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele? Isus știa că ucenicii Săi nu pricep actul Său de slujire. Dar asta nu era tot! El știa că Iuda Îl va vinde cu o sărutare, Petru se va lepăda de El, iar ceilalți ucenici vor fugi pentru a-și scăpa viața. Cred că inima Domnului Isus a fost întristată în timp ce spăla picioarele prăfuite, dar asta nu L-a oprit din slujire. El nu a slujit din inerție, ci din dragoste.

Fotografie de Keilah Gepte pe Pexels.com

Mi se frânge inima când observ o slujire făcută fără pasiune, o slujire făcut din inerție! Mi se frânge inima când slujirea nu zidește, ci destramă. Mi se frânge inima când suntem preocupați să schimbăm oamenii din jurul nostru după chipul și asemănarea noastră, ci nu după chipul lui Cristos. Noi suntem chemați să slujim cu dragoste, nu să-i forțăm pe ceilalți să se conformeze după standardele noastre. Cum putem împleti slujirea cu iubirea, în așa fel încât, slujirea noastră să aducă rod? …

Cat de liniștitor este gândul acesta: Noi nu suntem chemați să schimbăm oamenii de lângă noi, ci suntem chemați să le slujim și să-i iubim necondiționat. În acest mod, lumea va cunoaște că suntem ai Săi.

În concluzie, slujește după puterea pe care ți-a dat-o Dumnezeu! Slujește iubind, iar dacă inima ți-e frântă nu descuraja! Iubirea pătrunde mai ușor într-o inimă fisurată.

7 gânduri despre „Slujind cu inima frântă…

      1. S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer
        Şi-nfăşurând ştergarul, S-a aplecat uşor
        să-Şi spele ucenicii, ca rob al tuturor.
        Şi-atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui şi haina,
        iubirii fără margini
        trăindu-și iarăşi taina,
        încet — a câta oară? — Se-apleacă iar Isus
        şi, plin de-atâtea gânduri, ştergarul iar Şi-a pus.
        Şi-aşa cum o mlădiţă se-apleacă lângă trunchi,
        Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi.
        Voi, fraţi, goniţi mândria, visările şi somnul!
        Luaţi cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
        Şi nu uitaţi: pe cale, orice lucrare-i bună;
        dar cine ia ştergarul, acela ia cunună!
        Din Ștergarul de
        Costache Ioanid.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Foarte frumoasă poezia, dragă Voichi. A fost un timp când în biserici nu erau scene, ci doar un ștergar și un lighian cu apă … mulți disprețuiesc ștergarul, dar Domnul Isus le spune ucenicilor că le-a dat o pildă ca și ei să facă la fel. 🙏

        Apreciat de 1 persoană

  1. Foarte frumoasă poezia, dragă Voichi. A fost un timp când în biserici nu erau scene, ci doar un ștergar și un lighian cu apă … mulți disprețuiesc ștergarul, dar Domnul Isus le spune ucenicilor că le-a dat o pildă ca și ei să facă la fel. 🙏

    Apreciază

Lasă un comentariu