El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se vestejesc; tot ce începe duce la bun sfârșit. Psalmul 1:3
Te simți vestejit în mijlocul slujirii? Simți că frunzele tale cad una câte una în ciuda eforturilor tale de a rămâne verde? Simți că tot ce începi rămâne neterminat? Înseamnă că ai probleme cu sistemul de irigație. Cel ce își trage seva din Christos este ca un pom sădit lângă un izvor de apă. El stă aproape de sursă, înverzește și aduce rod.
Dacă lucrarea de slujire pe care o faci este susținută de ambițiile tale proprii, de orgoliul tău, de motivațiile celor din jur, te vei simți în scurt timp vestejit și gol. Și chiar dacă frunzele vor rămâne verzi, la ce ar fi bun un pom fără rod? Ar ține doar umbră pământului.
Nu te mulțumii cu un strop. Bea pe săturate din Christos. Bea în fiecare zi. Lasă-ți toate rădăcinile inundate de Apa vieții, ca mai apoi să poți aduce rod bogat și sănătos.
Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăția Lui Dumnezeu. Luca 9:62
Ai pus mâna pe plug și în scurtă vreme realizezi că palmele își sunt pline de bătături și bășici. În mod instinctiv, rănile usturătoare te încurajează să ridici mâinile de pe plug și să abandonezi. Rănile deschise tânjesc după vindecare. Privești pământul uscat realizând că fiecare brazdă îți stoarce lacrimi din ochi și suflet. Ai vrea să abandonezi plugul sub zăduful zilei și să privești înapoi la umbra copacilor ademenitori. Dar vocea Lui îți șoptește cu dragoste: Nu privi înapoi! Premiul este în față, nu peste umăr. Privind înapoi pierzi controlul lucrării, iar brazdele vor fi strâmbe.
Slăbiciunea apare inevitabil, și ca un pom vestejit tânjești să te sprijini pe cel de lângă tine, dar plugul nu are decât un loc și rândul trebuie terminat de unul singur. Dacă nu ești plin de Christos te vei prăbuși în praful zilei.
În tot procesul acesta de desțelenire a ogorului, semințele tale vor fi lacrimile. (Psalmul 126:5) Nu îți fie teamă de lacrimi! Pământul umed este lucrat mai ușor. Te frângi pentru că își pasă. Sângerezi pentru că nu ai dat drumul plugului. Lăcrimezi pentru că pământul este uscat și are nevoie de apă. Te mâhnești pentru că vrei să duci la bun sfârșit ceea ce ai început. Nu îți fie teamă nici de cădere! Isus a căzut cu crucea în spate, dar nu a rămas jos. Nici tu nu vei rămâne înfrânt. „Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică, dar cei răi se prăbușesc în nenorocire. ( Proverbe 24:16)
Zăduful zile te trântește uneori la pământ. Mersul îți devine greoi și te împotmolești în lacrimi și regrete. Gândurile îți sunt dușmanii cei mai periculoși. Acolo Satana are cei mai mulți aliați. Renunțarea, abandonarea, retragerea, condamnarea… Sleit de puteri, cu gâtul umplut de praf, nu de cântări de laudă, cu mâinile pe plug, nu pe microfon, începi să te rogi:
Renunțare, dispari! Abandonare, i-ați zborul și nu te mai întoarce! Tristețe, prefă-te-n bucurie! Nu sunt victima gândurilor. Sunt pomul sădit lângă izvorul vieții care își dă roada la vremea lui. Tot ce încep duc la bun sfârșit. Cel ce e în mine e mai puternic decât duhul veacului, decât depresia, frica, teama de eșec…
Noi cu mâinile pe plug, El cu mâinile pe cruce.
Oare chiar înțelegem?
Isus ar fi putut renunța în orice moment, dar nu a făcut-o! În timpul călătoriilor Sale, când ai săi nu l-au primit spunând că : ”are drac”, Isus care știa foarte bine cine este, de unde vine, unde se întoarce și care era exact misiunea Sa pe pământ, ar fi putut renunța, dar nu a făcut-o. În grădina Ghetsimani când prietenii lui sforăiau, Isus ar fi putut spune: Până aici! Ajunge Tată! Mă întorc acasă! Până și cei pe care mi i-ai dat Tu, cei pentru care m-am rugat și i-am instruit cu privire la ceasul acesta au renunțat. Iar Eu?…
El nu a renunțat de dragul nostru.
Noi cu mâinile pe plug, El cu mâinile pe cruce.
Dacă chiar vrem să renunțăm, atunci ar trebui să renunțăm la bârfă, la minciună, la furtișaguri, la dezbinări, la invidie, răutate, dar cu nici un chip la Christos. La lucrarea pe care El ne-a încredințat-o. Cu toate rănile cauzate de vreme și timp mergi înainte cu mâinile pe plug. La capătul rândului te așteaptă însuși Hristos.
Noi cu mâinile pe plug, El cu mâinile pe cruce.
Fragment din cartea ”Între tăcere și cuvânt.”
Despre viață și suflet. 