Ascultarea: un dar și o responsabilitate

Ascultarea durerii altora este un dar pe care îl putem oferi, dar și o responsabilitate pe care o purtăm cu grijă!

Am o ureche de ascultător pentru că  am avut un duh zdrobit, dar restaurat de Dumnezeu. Am avut o inimă frântă, dar remodelată bucată cu bucată. Durerile mi-au înmuiat inima, au topit acele locuri înghețate ce păreau de neatins și m-au învățat să ascult. Să ascult cu inima, cu compasiune, cu empatie. 

Suflet drag, poate uneori te întrebi: Pe mine cine mă vede? Cine mă aude? Cine mă ascultă? Cine mă înțelege? Dacă o voce sublimă și suavă ți-ar șopti chiar în aceste clipe  – sunt aici pentru tine, necondiționat – ai crede!

Nu contează ce se întâmplă, nu ești singur în asta. Împreună putem depăși orice obstacol, orice povară. Îmi pasă că ești aici, că exiști, ești creația mâinilor Mele. Știu că viața poate fi grea uneori. Știu că te poți simți pierdut, confuz, deprimat. Dar vreau să știi că nu ești singur! Am fost om, am trecut și eu prin momente dificile și știu cum e. Nu te judec, nu te critic, vreau doar să te ascult. Vreau să te simți în siguranță, să poți fi tu însuți fără teama de a fi respins. Cred în tine, în potențialul tău, în capacitatea ta de a depăși orice alături de Mine. Chiar dacă uneori te îndoiești de tine, Eu sunt aici să-ți reamintesc că împreună putem face lucruri mărețe. Nu lăsa pe nimeni să-ți spună că nu poți face ceva. Ești valoros, ești iubit, ești special. Nu uita niciodată asta! Nu ezita să-Mi vorbești, să-Mi împărtășești gândurile și sentimentele tale. Sunt aici să te ascult, să te susțin, să te ajut! Cu drag, Isus!

Isus a avut o inimă de ascultător neînfricată! Pe noi ce ne împiedică să ascultăm? De ce suntem atât de absorbiți de noi și nepăsători față de durerea celor din jur?

 Ce ar trebui să facă un ascultător? Poate nu ai jucat rolul acesta niciodată. Ai devenit atât de absorbit de povestea vieții tale și o repeți atât de des, încât crezi că cel ce o ascultă are o slujbă așa de ușoară. 

În orice împrejurare te-ai afla, ascultă cu inima, nu doar cu urechea și nu te simți jenat dacă cel ce își descarcă sufletul înaintea ta va plânge. Pe măsură ce asculți, învață să fii prezent nu doar cu corpul, fii prezent cu inima și sufletul tău. Lasă deoparte gândurile tale, judecățile și preocupările și concentrează-te cu adevărat la ceea ce auzi. Ascultă-i vocea celui îndurerat, descifrează-i povestea, validează-i sentimentele. Nu te grăbi să oferi sfaturi sau soluții. De multe ori, cel care vorbește are nevoie doar să fie ascultat și înțeles. Oferă-i spațiul de care are nevoie pentru a-și exprima emoțiile și gândurile fără teama de a fi judecat sau criticat. Dacă simți că este necesar, poți pune întrebări clarificatoare, dar nu întrerupe firul narativ al celui care vorbește. Ascultă cu atenție și reflectă la ceea ce ai auzit înainte de a formula o întrebare. Nu te teme de tăceri. Uneori, tăcerea spune mai mult decât o mie de cuvinte. Permite-i celui care vorbește să aibă momente de tăcere pentru a-și aduna gândurile și emoțiile. Învață să fii empatic. Pune-te în locul celui care vorbește și încearcă să înțelegi perspectiva lui. Empatia nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu tot ce spune, ci înseamnă că încerci să înțelegi de unde vine și ce simte. Nu te simți responsabil pentru a „repara” sau a „fixa” pe cel care vorbește. Rolul tău este de a fi un ascultător atent și empatic, nu un terapeut sau un consilier. Și, cel mai important, ascultă cu dragoste. 

Ascultarea este un act de iubire și de respect față de cel care vorbește. Oferă-i celui care vorbește darul prețios al atenției tale și al prezenței tale. Prin ascultarea ta atentă și empatică, poți oferi un dar neprețuit celui care are nevoie să se descarce, să se simtă auzit și înțeles.

Ascultarea și tăcerea sunt două arte distincte pe care puțini oameni le stăpânesc.