La mine în suflet

 

În tumultul vieții cotidiene, ne pierdem adesea în agitația și nebunia zilelor gălăgioase, evitând  să ne conectăm cu lumea noastră interioară. Sufletul, această parte misterioasă și profundă din noi, este cheia către o viață autentică și liniștită, dar atunci când sufletul este ignorat, atunci când sentimentele lui rănite sunt călcate în picioare, sufletul începe să se stingă strop cu strop. În mijlocul zgomotului exterior, acordă-ți momente de liniște pentru a-ți asculta vocea sufletului. Aceasta îți va șopti adevăruri despre tine, despre dorințele și nevoile tale. 

Seamănă vocea sufletului tău cu vreuna din comparațiile ce urmează? Atunci e timpul să te oprești, să te așezi la masă cu sufletul tău și să-i descifrezi povestea.

Un suflet neliniștit este ca:

• O navă fără ancoră: Derivă în voia curenților, fără direcție clară, expusă la furtuni și pericole.
• O pasăre în colivie: Tânjește după libertate, dar este prinsă în limite autoimpuse sau impuse de circumstanțe.
• O furtună într-un pahar cu apă: O agitație interioară intensă, aparent mică, dar care tulbură liniștea și claritatea.
• O hartă neclară: Caută un drum, dar nu găsește repere, simțindu-se pierdut și dezorientat.
• Un foc mocnit: Arde în interior, provocând disconfort și neliniște, dar fără a se manifesta clar.
• Un ceas defect: Ticăie neregulat, provocând o senzație de urgență și instabilitate.
• O melodie fără armonie: Sună dezacordat, creând o senzație de disconfort și tensiune.
• O oglindă spartă: Reflectă fragmente distorsionate ale realității, provocând confuzie și auto-îndoială.
• Un ocean învolburat: Valurile emoțiilor se lovesc unele de altele, creând o stare de agitație
• O frunză în vânt: Purtată de colo-colo, fără a-și găsi locul, mereu în mișcare, dar fără o direcție clară.
•  Un radio dereglat: Prinde doar frânturi de frecvențe, sunete distorsionate, incapabil să găsească o emisiune clară.
• Un vis întrerupt: Fragmente de imagini și senzații, lăsând un sentiment de incompletitudine și frustrare.
• Un labirint fără ieșire: Rătăcind prin coridoare întunecate, căutând o lumină, o soluție, dar fără a o găsi.
• Un motor turat la maxim: Zgomot puternic, vibrații intense, consum de energie, dar fără a se deplasa.
• Un joc de puzzle cu piese lipsă: Încercând să construiască o imagine, dar realizând că ceva esențial lipsește.
• O carte cu pagini lipsă: O poveste incoerentă, fără sens, provocând confuzie și dezorientare.
• Un ecou într-o peșteră: Sunete repetate, distorsionate, fără o sursă clară, amplificând sentimentul de izolare.
• Un fir electric neizolat: Scântei sporadice, tensiune constantă, pericol de scurtcircuit, o stare de alertă permanentă.
• O partitură muzicală scrisă incorect: Haos sonor, lipsă de armonie, incapacitate de a crea o melodie coerentă.
• Un computer cu programe disfuncționale: Funcționare lentă, erori frecvente, blocaje neașteptate, o stare de frustrare constantă.
• O grădină cu buruieni: Plante sufocate, lipsă de flori, o imagine de dezordine și neglijare.
• Un copil pierdut într-o mulțime: Sentiment de teamă, confuzie, dorință de a fi găsit, de a se simți în siguranță.
• O casă cu ferestrele deschise în timpul unei furtuni: Vânt, ploaie, zgomot, haos, o senzație de vulnerabilitate și expunere.

Astăzi, sufletul meu a fost inundat de emoții toxice… Sentimente de tristețe, furie și neputință s-au amestecat într-un vârtej întunecat datorită unui mesaj otrăvitor, direcționat cu intenția de a-mi atinge inima. M-am simțit ca o frunză purtată de vânt, fără control asupra propriei mele destinații. Emoțiile mă copleșeau, înecându-mă într-un ocean de furie. Spune! Răspunde la fel! Pune la punct!  Dar, în adâncul acestei furtuni interioare, am simțit o scânteie de speranță. ”Caută pacea totdeauna și aleargă după ea! ” Știam că nu pot rămâne captivă în acest labirint întunecat. Trebuia să găsesc o cale de a ieși la lumină, de a-mi recăpăta puterea. Dar trupul meu era deja intoxicat de otrava justiției. M-am zbătut toată ziua…

Am ajuns acasă, așa cum am ajuns. Am început să-mi adun fragmentele de suflet, ca un mozaic spart și să le pun la loc în prezența lui Dumnezeu. Unele bucăți au fost greu de găsit, dar Isus nu s-a îndepărtat până nu a umplut fiecare gol. Am respirat adânc și am început să-mi vorbesc cu blândețe, ca unui copil rănit. Am recunoscut durerea și am acceptat-o, fără a mă judeca. Am înțeles că emoțiile toxice nu mă definesc, ci sunt doar o parte a experienței neplăcute trăite astăzi. Am realizat că emoțiile toxice sunt ca o ploaie acidă: usturătoare și distrugătoare. Chiar dacă lasă în urmă un peisaj dezordonat, pământul sufletului rămâne însetat, gata să renască.      Emoțiile sunt oglinda sufletului. Nu le reprima, ci explorează-le cu curiozitate și compasiune. Întreabă-te: „Ce îmi transmite această emoție? Ce nevoie neîmplinită îmi arată?” 

Când sufletul trăiește în armonie cu cerul, totul se transformă într-o simfonie divină. E ca și cum ai deschide o fereastră în cer și te-ai strecura pentru câteva clipe în inima lui Dumnezeu. În această stare de grație, timpul își pierde esența, iar prezentul devine un infinit de pace. Te simți în siguranță știind că, ești parte dintr-un plan măreț. Sufletul devine un templu al păcii, un refugiu sigur în mijlocul tumultului exterior. Te simți centrat, echilibrat și ancorat în Dumnezeu. 

Când sufletul trăiește în armonie cu cerul, omul devine un canal al iubirii, un instrument al păcii, o manifestare a divinului. Este precum o scânteie de lumină care strălucește în întuneric, un far care ghidează pe alții spre adevărata lor esență.