Har peste ruine

Când deschidem Evanghelia după Matei și citim genealogia lui Isus, s-ar putea să fim surprinși de sinceritatea brutală a textului. Scriptura nu ascunde nimic, nu cosmetizează trecutul, nu șterge numele incomode pentru a obține o listă impecabilă. Dimpotrivă, arborele genealogic al Mântuitorului este un șir de destine frânte, imperfecte și foarte controversate. Oameni cu vieți grele, pline de umbre frământări și eșecuri. Iar Dumnezeu îi așază chiar în centrul poveștii răscumpărării, ca pe niște pietre prețioase în mozaicul Harului.

În această genealogie ne întâlnim cu:

• Tamar – femeia care, pentru a-și primi dreptul ce i se cuvenea potrivit legii leviratului, a recurs la un gest îndrăzneț și scandalos și a rămas însărcinată cu socrul ei. Rămasă de două ori văduvă, marginalizată și vulnerabilă, ea devine totuși parte din linia lui Mesia.

• Rahav – prostituata păgână din Ierihon, o femeie cu o reputație îndoielnică, dar cu o credință puternică. 

• Rut – moabita venită dintr-un popor disprețuit, exclus. O străină, o văduvă fără protecție, dar cu o inimă loială. Ea devine stră-străbunica lui David și un simbol al harului ce trece dincolo de granițe și interdicții.

• Batșeba – femeia legată de cel mai întunecat episod din viața lui David: adulterul și crima care l-a urmat. Și totuși, din rănile acestei povești se naște Solomon, și din linia lui vine Mesia.

Lista continuă cu regi care au eșuat, oameni cu slăbiciuni adânci, caractere instabile, povești pe care noi le-am fi șters. Dar Dumnezeu nu lucrează cu oameni perfecți,  ci cu oameni sinceri și disponibili. Nu cu istorii imaculate, ci cu vieți frânte care sunt remodelate de Harul Său nemărginit. 

Mult timp am purtat în mine rușinea unor lucruri pe care nici măcar nu le-am făcut eu, dar le-am moștenit din generație în generație. Au fost zile în care m-am întrebat dacă nu cumva port în mine un fel de destin scris înainte ca eu să pot alege. Mă temeam că anumite tipare nu se vor rupe niciodată, că voi repeta fără voie greșelile străbunicilor mei, că voi produce aceleași răni ca cei ce au fost înaintea mea. 

A fost nevoie să citesc genealogia lui Isus cu alți ochi ca să înțeleg ceva ce nu avusesem curajul să cred: Harul nu începe cu oameni perfecți, ci cu oameni predați în totalitate lui Dumnezeu. Cu mine. Cu tine. Cu oricine îndrăznește să Îl lase pe Dumnezeu să atingă locurile frânte, ascunse, complicate, dureroase, uscate și să le transforme în viață. Harul este cel care ne justifică înaintea lui Dumnezeu, nu viața noastră imaculată, nu perfecțiunea noastră. Scriptura arată că omul nu poate fi îndreptățit prin fapte, ci prin har. Cu alte cuvinte, Dumnezeu te declară curat prin Har, înainte ca tu să poți dovedi ceva. Harul nu așteaptă perfecțiune. 

Și, în timp ce reciteam numele amintite în Matei, am simțit pentru prima dată că Dumnezeu nu se rușinează cu istoria noastră. Că El nu o ascunde. Dimpotrivă, El o analizează cu blândețe și ne șoptește că poate construi ceva nou chiar și acolo unde noi vedem doar ruine.

Isus nu a venit în lume printr-o linie fără pată. A venit dintr-un neam uman, vulnerabil, înnodat de povești complicate, tocmai pentru a arăta că Harul poate restaura orice ruină. Harul intră tocmai acolo în întuneric, în crăpături, în frângeri, acolo unde există atâta nevoie de lumină, restaurare și speranță.

Poate că în familia ta au existat rupturi, eșecuri, alegeri greșite. Poate porți cicatrici care nu îți aparțin, dar te-au ajuns din urmă din generație în generație. Poate simți că vinovăția, frica sau neajunsurile sunt prea adânc înrădăcinate în povestea ta. Vreau să știi că, Harul lui Dumnezeu poate începe chiar cu tine o schimbare. O poveste nouă. Dumnezeu nu te vede ca pe o copie a celor dinaintea ta, ci ca pe un vas de preț pe care El îl poate umple cu lumină, vindecare și binecuvântări alese. Și chiar dacă nu poți schimba ce a fost, poți lăsa Harul să schimbe ce urmează. Uneori, cea mai mare minune nu este că Dumnezeu rescrie trecutul, ci că El îți dă curajul să mergi mai departe fără să-l mai porți ca pe o povară apăsătoare. 

Genealogia lui Isus ne arată că Dumnezeu nu caută un arbore genealogic perfect, ci o inimă care I se dăruiește pe deplin. El poate vindeca ceea ce am moștenit păcătoas, poate rupe lanțurile nevăzute, poate ierta greșelile care par de neiertat.

Dacă arborele tău genealogic nu este perfect, amintește-ți că nici al lui Isus nu a fost. Nu te descuraja. Nu ești definit de ceea ce ai moștenit. Dumnezeu poate lucra prin tine, indiferent din ce neam vii. Pentru că harul nu se moștenește, este darul lui Dumnezeu!