Autor: Julia Blaga

Mă numesc Iulia Blaga. M-am născut în România, unde mi-am încheiat studiile în Filologie, iar din 2012 sunt stabilită în Austria împreună cu soțul meu Ovidiu. În prezent, pe lânga full joob-ul pe care îl am sunt și scriitoare de carte și blog. Iubesc cuvintele, cărțile și oamenii ce au putere să mă determine să-mi schimb viața. Știu cine sunt și îmbrățișez adevărul acesta fără ezitare. Dragostea mea pentru litere, și mai târziu pentru cuvinte, a prins contur încă din pruncie. Am început să scriu în perioada adolescenței, dar primele articole și fragmente din romanele scrise au fost publicate doar în cadrul facultății. Îmi doresc să folosesc puterea cuvintelor într-un mod chibzuit, fiind conștientă că în zilele noastre, ura domestică se exprimă în procente tot mai mari prin cuvinte. Îmi place să încurajez, să ascult și să motivez. Temele mele preferate sunt: dezvoltarea personală, creștinismul pur și autentic, puterea cuvintelor...

Har peste ruine

Când deschidem Evanghelia după Matei și citim genealogia lui Isus, s-ar putea să fim surprinși de sinceritatea brutală a textului. Scriptura nu ascunde nimic, nu cosmetizează trecutul, nu șterge numele incomode pentru a obține o listă impecabilă. Dimpotrivă, arborele genealogic al Mântuitorului este un șir de destine frânte, imperfecte și foarte controversate. Oameni cu vieți grele, pline de umbre frământări și eșecuri. Iar Dumnezeu îi așază chiar în centrul poveștii răscumpărării, ca pe niște pietre prețioase în mozaicul Harului.

Vocea scriitorilor creștini

Cuvinte care conectează, idei care transformă Dragi prieteni ai condeiului și ai credinței, în inima fiecărui credincios se află o dorință profundă de a sluji și de a aduce lumină în locul în care Dumnezeu ne-a așezat pe fiecare, folosind talantul cu care El ne-a înzestrat. Pentru noi, scriitorii creștini, această chemare se împlinește prin puterea … Continuă lectura Vocea scriitorilor creștini →

Recoltele sufletului

Adevărata bogăție nu este ceea ce putem arăta altora, ci ceea ce lăsăm să înflorească în ascuns: credința care ne ține în picioare în mijlocul furtunii, nădejdea care ne însuflețește când suntem obosiși și dragostea care nu va pieri niciodată. Așa arată hambarul sufletului atunci când atenția noastră este îndreptată spre Domnul: simplu, curat și plin de o lumină pe care niciun întuneric nu-l poate stinge.

Spectacol sau jertfă?

Slujirea ne impune un drum care duce către cruce, adică spre o viață de jertfă și sacrificiu, nu de auto-mărire și auto-proclamare. Adevărata slujire nu e un spectacol. Nu e o reprezentare teatrală, unde fiecare acțiune e calculată pentru a impresiona publicul, pentru a gâdila firea pământească. Adevărata slujire este o jertfă vie. Unii spun că este o chemare, dar eu știu că e mai mult de atât. Este o alegere conștientă de a renunța la mine pentru a-I sluji pe ceilalți. 

Ecourile sufletului – Recenzii

Ecourile sufletului se înscrie în tradiția literaturii confesive românești, dar aduce o sensibilitate psihologică și feminină aparte. Comparativ cu Steinhardt, Blandiana, Cioran sau Peck, ea propune o voce mai intimă, vulnerabilă și terapeutică. Originalitatea constă în hibridul dintre confesiune literară și consiliere spirituală.

Lansarea cărții ”Ecourile sufletului”

Doar 3 Zile până când "Ecourile sufletului" își va găsi ecoul în inimile voastre! Simt o emoție profundă și o bucurie copleșitoare acum, cu doar trei zile înainte ca "Ecourile sufletului" să ia zborul și să ajungă la voi. Această carte nu este doar o colecție de cuvinte, ci o parte din mine, o călătorie prin labirinturile … Continuă lectura Lansarea cărții ”Ecourile sufletului” →

Un fagure de miere pentru inimi zdrobite

Dacă rândurile acestea te găsesc cu inima grea, cu un duh obosit și cu lacrimi tăcute ce își croiesc drum în adâncul sufletului, vreau să știi un lucru esențial: ești văzută. Ești auzită. Nu ești singură. Poate că lupți în tăcere, ascunsă în spatele zâmbetului obligatoriu al zilei, sau poate că durerea ta e atât de mare încât cuvintele refuză să iasă. Simți povara, nu-i așa? Povara așteptărilor, a dezamăgirilor, a rănilor nevindecate... . 

Atelierul sufletului #2

Și pe măsură ce timpul trecea, simt cum forma mea se conturează tot mai clar, cum imperfecțiunile și rigiditatea mea sunt șlefuite cu o răbdare infinită. Am început să văd fragmente din viziunea Sa reflectate în propria mea existență și nu am putut face altceva decât să mă prăbușesc din nou sub loviturile blânde ale ciocanului, cu dorința arzătoare de a semăna mai mult cu El. 

Atelierul sufletului #1

Undeva, într-o lume nevăzută cu ochii aceștia de carne se afla un atelier. Nu este unul obișnuit, cu unelte și mașini zgomotoase, ci un loc unde sufletele sunt modelate, sculptate și finisate de degetul lui Dumnezeu. El este Meșterul priceput, cu mâini delicate și ochi ageri, care știe exact cum să folosească dalta și ciocanul. … Continuă lectura Atelierul sufletului #1 →

Construind încredere

Dragostea adevărată nu va căuta niciodată să controleze sau să manipuleze prin detaliile pe care le cunoaște despre cineva, ci se va lupta să protejeze și să onoreze o relație de prietenie.  Reflectând la caracterul lui Dumnezeu, care ne cunoaște în profunzime, dar ne respectă intimitatea, îmi doresc să ne străduim să fim o oglindă a iubirii divine, protejând demnitatea și confidențialitatea celor din jurul nostru. 

Când sufletul îmbrățișează speranța

Nu-ți mai ascunde frumusețea sufletului, nu-ți mai nega puterea de a ierta, nu-ți mai reprima dorințele de a fi iubită și înțeleasă de Dumnezeu. Ești o ființă unică, o creație divină, o capodoperă a iubirii Sale. Lasă-ți lumina să strălucească, lasă-ți vocea să se audă, lasă-ți sufletul să șoptească cântece de speranță și armonie. Nu-ți mai căuta validarea în ochii altora, oamenii te vor privi prin prisma lentilelor ce le au pe sufletul lor. Nu-ți mai compara valoarea cu standardele lumii, tu ești creația lui Dumnezeu, iar sufletul tău poartă semnătura Sa. Ești suficientă așa cum ești, cu toate imperfecțiunile și frumusețea ta lăuntrică.

La mine în suflet

Când sufletul trăiește în armonie cu cerul, totul se transformă într-o simfonie divină. E ca și cum ai deschide o fereastră în cer și te-ai strecura pentru câteva clipe în inima lui Dumnezeu. În această stare de grație, timpul își pierde esența, iar prezentul devine un infinit de pace. Te simți în siguranță știind că, ești parte dintr-un plan măreț. Sufletul devine un templu al păcii, un refugiu sigur în mijlocul tumultului exterior. Te simți centrat, echilibrat și ancorat în Dumnezeu. 

Ascultarea: un dar și o responsabilitate

Nu contează ce se întâmplă, nu ești singur în asta. Împreună putem depăși orice obstacol, orice povară. Îmi pasă că ești aici, că exiști, ești creația mâinilor Mele. Știu că viața poate fi grea uneori. Știu că te poți simți pierdut, confuz, deprimat. Dar vreau să știi că nu ești singur! Am fost om, am trecut și eu prin momente dificile și știu cum e. Nu te judec, nu te critic, vreau doar să te ascult. Vreau să te simți în siguranță, să poți fi tu însuți fără teama de a fi respins. Cred în tine, în potențialul tău, în capacitatea ta de a depăși orice alături de Mine. Chiar dacă uneori te îndoiești de tine, Eu sunt aici să-ți reamintesc că împreună putem face lucruri mărețe. Nu lăsa pe nimeni să-ți spună că nu poți face ceva. Ești valoros, ești iubit, ești special. Nu uita niciodată asta! Nu ezita să-Mi vorbești, să-Mi împărtășești gândurile și sentimentele tale. Sunt aici să te ascult, să te susțin, să te ajut! Cu drag, Isus!

Plugul sufletului

Nu îți fie teamă de lacrimi! Pământul umed este lucrat mai ușor. Te frângi pentru că își pasă. Sângerezi pentru că nu ai dat drumul plugului. Lăcrimezi pentru că pământul este uscat și are nevoie de apă. Te mâhnești pentru că vrei să duci la bun sfârșit ceea ce ai început. Nu îți fie teamă nici de cădere! Isus a căzut cu crucea în spate, dar nu a rămas jos. Nici tu nu vei rămâne înfrânt. „Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică, dar cei răi se prăbușesc în nenorocire.   ( Proverbe 24:16)

Închinarea ca mod de viață

Orice lucrare am face, dacă nu vine din închinare față de Dumnezeu, este o lucrare idolatră. Orice lucrare de slujire înfăptuită trebuie să izvorască din închinare. Închinarea ar trebui să ne domine viața, nu muzica. Ea este motivul complex și deplin al existenței umane. Închinarea este motivul pentru care ne naștem, motivul pentru care trăim și motivul pentru care vom învia. Noi existăm ca să ne închinăm lui Dumnezeu, nu ca să slujim sau să facem muzică.  Ordinea corectă este aceasta: închinare, apoi slujire. Slujirea nu este decât o prelungire a închinării. 

Ziua aceasta și ziua aceea

Dumnezeu ne cere să fim blânzi, nu belgi, resemnați și obsedați de siguranța noastră. Am tăcut la grămadă până așa numita ”toleranță” a ajuns să depășească limita imaginarului. Până când vom rămâne spectatorii acestor spectacole grotești? Ne-am închis ca sardinele în conserve și ne bucurăm că, ”toleranța” nu a pus stăpânire cu totul pe bisericile creștine. Oare nu ar fi cazul să împânzim piețele și locurile publice și să revendicăm ceea ce este al nostru? Ce poziție are biserica vizavi de mârșăviile care au împânzit Europa creștină? 

PE-REPEDE-ÎNAINTE CU SCRIITOAREA JULIA BLAGA (AUSTRIA): „Eminescu a fost atacat în haită. Seamănă a război anti-cultură“

06/2024 TRAIAN HORIA REPORTER: Pentru cazul când ești guralivă, fă-ți o prezentare în 10 cuvinte.JULIA BLAGA: Ca sǎ încep cu vremurile mai apropiate,… PE-REPEDE-ÎNAINTE CU SCRIITOAREA JULIA BLAGA (AUSTRIA): „Eminescu a fost atacat în haită. Seamănă a război anti-cultură“

Săraci în suflet

Nu îți lăsa sufletul sărac și jefuit, umple-l cu Dumnezeu. Haideți să ne îmbrăcăm sufeltele cu armonia florilor de mai. Să lăsăm poezia să curgă ca picurii din fagurul de miere. Să împletim cuvintele în cununi de flori alesse și să adunăm parfumul trandafirilor zdrobiți. Haideți să adunăm în suflete zâmbete și raze de soare pentru a le putea lua cu noi în cer

Inimi cântărite

Oamenii doresc cu înfrigurare să nu mai sufere niciodată așa cum s-a întâmplat în trecutul lor recent sau îndepărtat, tocmai de aceea își trasează limite și conturează în mintea lor planuri și strategii care să le garanteze siguranța personală. Dar cum este oare posibil să îndepărtezi riscul de a nu suferi din nou, fără a îndepărta oamenii de lângă tine? Răspunsurile sunt diferite, dar rădăcina este aceiași: toți am suferit și am fost decepționați de relațiile avute în trecut de aceea ne doare. Amorțirea suferințelor este precum o anestezie care după ce își pierde efectul lasă să iasă la suprafață adevărata durere. 

Deșertul nemulțumirii

Recunoștința este strategia prin care Duhul Sfânt mi-a deschis ochii să văd frumusețea din oameni, locuri și împrejurări, și să devin mulțumitoare pentru lucrurile, situațiile și oamenii imperfecți ca mine. Mai trec uneori prin deșertul nemulțumirii și poate Dumnezeu îngăduie acest lucru, tocmai pentru a-mi aduce aminte că, nemulțumirea nu este nimic altceva decât o altă față ascunsă a mândriei.

Cu ramurile rupte

Cât de sfâșietor îmi pare acest tablou; un pom culcat la pământ, aproape dezrădăcinat, dar plin de rod.... și e normal să urlu în mine și să mă întreb: Unde sunt brațele ce susțin? Unde sunt proptele când ai nevoie de ele? Prea mulți și-au ascuțit securea pentru a dezrădăcina și prea mulți joacă rolul Grădinarului tăind crengile în mod firesc, neconștienți că tăierea în sezonul nefavorabil va ofili pomul cu totul.

Lumină din Lumină

Oricare ar fi sentimentele cu care te lupți la sfârșitul acestui an, spune-I lui Isus... Te-ai gândit la faptul că, poate El a îngăduit perioada aceasta în viața ta pentru a-ți potoli elanul, pentru ați echilibra sentimentele și pentru a te aduce mai aproape de inima Sa? Dar dacă perioada aceasta este un test prin care Dumnezeu își testează credincioșia? Cum vei răspunde acestei provocări?

Doamne, la cine să ne ducem?

Uneori ai vrea să-ți iei câmpii și să te tot duci... apoi, te oprești buimăcit și te întrebi și tu ca Petru: Doamne, la cine să ne ducem? Iată întrebarea ce străbate secole și răscolește mii de inimi. Din afară război, înăuntru război, în noi război … unde să ne ducem?! La Tine sunt cuvinte vieții|, continuă Petru inspirat … Continuă lectura Doamne, la cine să ne ducem? →

Frământare

A existat o perioadă în care am încercat să despic firul în patru să înțeleg cum pot fi oamenii cu Hristos pe buze și cu satana în inimă! Cum îți vorbesc atât de ușor despre Dumnezeu, iar faptele și trăirea lor arată altceva... Căutările acestea bolnăvicioase și otrăvitoare te poziționează pe locul de judecător. Când ai pus mâna pe piatră și ești gata să arunci, asigură-te mai întâi că ești lipsit de păcat. Ceea ce scoate totul la iveală este Lumina. Rămâi în lumină!...