Ziua aceasta și ziua aceea

Dumnezeu ne cere să fim blânzi, nu belgi, resemnați și obsedați de siguranța noastră. Am tăcut la grămadă până așa numita ”toleranță” a ajuns să depășească limita imaginarului. Până când vom rămâne spectatorii acestor spectacole grotești? Ne-am închis ca sardinele în conserve și ne bucurăm că, ”toleranța” nu a pus stăpânire cu totul pe bisericile creștine. Oare nu ar fi cazul să împânzim piețele și locurile publice și să revendicăm ceea ce este al nostru? Ce poziție are biserica vizavi de mârșăviile care au împânzit Europa creștină?

Ce să fac, Doamne?

Credința este darul ce provoacă sufletul la slujire. Când ochiul credinței se stinge, darurile îți par neînsemnate și nefolositoare, dar când ochiul credinței este plină de lumină el generează speranță și dragoste, și nu te lasă să stai neroditor. Dintre toate darurile, cel mai important este credința! Luptă pentru a o păstra, deoarece credința este mult superioară celorlalte daruri. Noi suntem socotiți neprihăniți nu prin ceea ce Îi oferim lui Dumnezeu, ci prin credință. Credința ne întărește atunci când suntem slabi, ne provoacă sufletul să se aventureze în lucrare cu Cristos, ne smulge din gândurile pline de teamă și schimbă vaietele noastre în cântece de bucurie.