Unii ne purtăm rănile în trup, alții în suflet.
Unii ne purtăm rănile în trup, alții în suflet. Ne speriem de rănile trupului, dar le ascundem pe cele ale sufletului în cel mai întunecat labirint. Stingem orice lumină pentru a ne asigura că nu are nimeni acces acolo. Ne facem griji de modul cum se poartă alții cu noi, uitând că aceasta este povara lor, nu a noastră. Dumnezeu nu ne va cere socoteală de ce ne-au făcut oamenii nouă, ci de ceea ce le-am făcut noi lor.
Cei care rănesc în mod intenționat s-ar putea să-ți provoace o rană superficială în inimă, dar ei vor rămâne mereu cu o rană în suflet. Tu poți privi cu fruntea ridicată pe cei ce ți-au produs răni, dar conștiința lor va fi mereu încărcată, dacă nu își vor mărturisi fapta.
Privind în urmă la cei care m-au jignit, m-au rănit și s-au purtat într-un mod nechibzuit, nu pot decât să am inima plină de compasiune pentru ei, nu de ură și dezamăgire. Rănile mele s-au cicatrizat, dezamăgirile mele au înflorit în speranțe noi, întristările mele au înmugurit în speranțe eterne, pentru că am învățat multe lecții prețioase alături de Dumnezeu și soțul meu. Toate experiențele îngăduite de Dumnezeu în viața mea m-au făcut mai puternică, mai încrezătoare, mai luptătoare. Am învățat cum să mă protejez de cuvinte tăioase, relații toxice, vești proaste, oamenii răutăcioși. …
Acum știu… că nu trebuie să mai irosesc lacrimi pentru o neînțelegere, ele vor exista mereu.
că nu trebuie să permit rănilor superficiale să îmi slăbească puterile, ele se vor vindeca de la sine.
că nu am voie să mă consum datorită cuvintelor nechibzuite, altfel pierd timp prețios cu nimicuri.
că adevărata rană nu se află în inima celui lovit, ci în sufletul celui ce lovește.
că un prieten se poate oricând transforma în dușman, chiar dacă nu pot accepta ideea în sine.
că adevărul este privit ca lepra și minciuna este încoronată.
că trecutul trebuie abandonat în trecut de dragul prezentului.
că tot ce se întâmplă în acest Univers, se întâmplă cu știrea lui Dumnezeu.
că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.
să pierd. Dumnezeu nu ia, decât atunci când vrea să dea mai mult.
să iert. Pacea cu Dumnezeu și apoi pacea cu tine valorează mai mult decât orice piatră prețioasă.
… Tu ce ai învățat din rănile provocate de timp și vreme? Dar din rănile provocate de oameni?
Despre viață și suflet. 
Când eşti grav rănit pe câmpul de luptă al vieţii, să nu fii niciodată surprins dacă tocmai cei apropiaţi îţi lărgesc rana folosind cuţite ruginite şi toarnă din belşug sare pe rana deschisă!
Rana se vindecă, dar urma rămâne şi această urmă este o pecete care apără inima împotriva unei alte răni.
Iertarea este un balsam care vindecă rana, iar cicatricea este floarea cusută la gherghef pe haina de Mireasă.
Am avut Căzături care mi-au provocat răni. Răni care
s-au vindecat sau răni în urma cărora am rămas cu semne. Aşa este şi cu inima. Sunt suferinţe care se duc, se uită, dar suferinţe care lasă răni adânci în inima noastră. Răni care
provoacă cicatrici. Cicatrici care nu dispar cu trecerea timpului.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Scumpa mea Voichița, câtă amărăciune poate o inimă îndura știe doar Dumnezeu. Cu toate astea, nicio suferință pământească nu poate fi pusă alături de suferința pe care a îndurat-o iubitul nostru Tată, pe crucea din Golgota. Îmi place adevărul care l-ai subliniat despre iertare. Fii puternică și numără-ți toate binecuvântările. Te îmbrățișez. Deocamdată doar virtual🤗🤗🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană