Frământare

Rămâi în lumină!

Mă cutremur când văd cum cresc buruienile, spinii și urzicile în biserica lui Hristos și mă întreb cum de lumina este atât de plăpândă, iar întunericul atât de gros și rece. Conceptul de sfințenie a ajuns o idee palidă, melancolică și plictisitoare. Urzica crește alături de spicul de grâu și spinul alături de vița de vie. Când un sfânt a lui Dumnezeu caută să facă curat și să pună lucrurile în rânduială este batjocorit și calomniat. Iată, așadar, cum crește nelegiuirea și sfințenia în aceiași încăpere, respiră același aer și ambele au pretenția de a sluji lui Dumnezeu.

Ce somn adânc ne-a cuprins! Somniferele vrăjmașului, injectate subtil în sufletele credincioșilor, fac duhul din noi să-și piardă apetitul după sacru și sfințenie. Vreau Doamne, caut Doamne, încerc Doamne… iar parcă zbaterea ne adâncește mai mult în noroi.

Există vreo problemă la Dumnezeu? Nicidecum! În timp ce administrarea decepției satanei crește în viața noastră, există tot mai puțin spațiu pentru regenerarea sufletului. Foarte puțini oameni se mai gândesc la ce se va întâmpla în veșnicie. Degradarea ființei umane este noua normalitate. 

A existat o perioadă în care am încercat să despic firul în patru să înțeleg cum pot fi oamenii cu Hristos pe buze și cu satana în inimă! Cum îți vorbesc atât de ușor despre Dumnezeu, iar faptele și trăirea lor arată altceva… Căutările acestea bolnăvicioase și otrăvitoare te poziționează pe locul de judecător. Când ai pus mâna pe piatră și ești gata să arunci, asigură-te mai întâi că ești lipsit de păcat.

Am întrebat în nebunia mea: Cum se văd lucrurile de sus, Doamne? Nu ți se frânge inima?…

Tăcere în văzduh. 

Doamne dar… plângerile au fost multe, împletite cu o nemulțumire ce mi-a adus amărăciune în suflet. Uneori, este mai ușor să te plângi decât să te sfințești. Este mai ușor să dai cu piatra decât să legi o rană. Este mai ușor să critici în loc să înveți și să zidești. În bunătatea Sa, Dumnezeu mi-a răspuns prin ecoul Scripturii.

… Ce-ți pasă ție! Tu vino după Mine. 

Doamne dar… 

Când Dumnezeu vorbește nu mai există loc de niciun “DAR”.

Ceva tot pot să fac… 

Să te sfințești! Nu le vorbi oamenilor despre sfințenie, trăiște-o! 

Dumnezeu ți-a așezat picioarele cu fermitate pe stâncă, nu mai coborî în vale! Judecata și privirea ațintită permanent spre neghină face pasul să se clatine. Rămâi ferm! Un șofer neastâmpărat, ce privește mai mult pe ferestre decât prin parbriz, sfârșește prin a produce un accident. De ce îți tot îndrepți privirea spre stânga și spre dreapta? Vrei neapărat să-ți accidentezi sufletul? De ce nu înțelegi odată că totul este între tine și El? Între tine și cer! Într-un singur loc ai voi să privești, în Scriptură!

Dumnezeu te-a făcut un om neprihănit, nu mai căuta urzicile și spinii, pentru că îți vei răni cugetul singur. Va veni vremea secerișului. Neghina va fi smulsă, legată și aruncată în foc, iar grâul va fi adunat în hambar.

Hristos caută să îți îndrepte privirea spre Lumină. Satana este cel ce își întoarce mereu privirea spre întuneric. Ceea ce scoate totul la iveală este Lumina. Rămâi în lumină! El este Lumina lumii. Umpleți vasul cu Lumină și dăruiește și altora lumina ta. În cer nu va mai fi nevoie de lumina noastră, pentru că Soarele Neprihănirii va lumina noul Ierusalim.

Rămâi în lumină!