Doamne, la cine să ne ducem?

Uneori ai vrea să-ți iei câmpii și să te tot duci… apoi, te oprești buimăcit și te întrebi și tu ca Petru: Doamne, la cine să ne ducem? Iată întrebarea ce străbate secole și răscolește mii de inimi. Din afară război, înăuntru război, în noi război … unde să ne ducem?! La Tine sunt cuvinte vieții|, continuă Petru inspirat de Duhul Sfânt. Ești lihnit de foame? Ești istovit de sete? Vino la Cel ce deține cuvintele vieții și sufletul îți va fi astâmpărat. Nu te-ai săturat să trăiești cu roșcove?

Oricât ai fi de dezamăgit de oameni sau de comunitatea din care faci parte, nu fugi de Hristos, fugi spre El, fugi în brațele Sale. Omul care L-a cunoscut pe Dumnezeu cu adevărat nu se va putea niciodată despărți de El. Despărțirea de Hristos nu generează o suferință precum despărțirea de o persoană dragă. Rana care se deschide în urma despărțirii de Hristos este iremediabilă. După ce ai umblat odată la pas cu Isus, și ai ales să-I întorci spatele, nu mai poți fi decât singur și nenorocit. Încearcă, chiar și pentru o secundă, să-ți imaginezi ce ar însemna viața ta fără El! Când ai întors spatele lui Hristos ai deschis inevitabil brațele Satanei. Tu nu poți fi decât al lui Hristos sau al diavolului. Fiu al luminii sau copil al întunericului. 

Vor veni vremuri în care vei pune pe cântar alegerile tale și te vei întreba dacă a meritat să lași totul de dragul Lui. Personal, nu cred că există vreun lucru pe acest pământ pentru care să merite să trăiești fără Isus. 

Mulți oameni sunt dezamăgiți de comunitatea din care fac parte și aleg într-un final izolarea, renunțarea, aleg celula întunecată a deprimării și a nemulțumirii. Toate luptele pe care le-au dus în decursul anilor, toate biruințele dumnezeiești le par doar rugină și praf. De ce? Pentru că au intrat într-un război ce nu le aparține și s-au lăsat amăgiți de miile de voci ce vociferează pe la colțuri. Purtăm mereu războaie pentru că nu cunoaștem Adevărul și ajungem să ne rănim singuri. O armă întrebuințată neadecvat, rănește. Dacă sabia ta este prea scurtă și prea fragilă pentru a zdrobi dușmanii ce te-au încolțit, apucă mânerul Sabiei dumnezeiești. (Biblia) 

Cuvântul lui Dumnezeu ne descoperă adevăruri pe care ochiul biologic nu le-a văzut, dar dacă nu ai credință, adevărurile Scripturii îți par limbi străine. Sfânta Scriptură este cea mai sigură armă care ne apără, dar care de asemenea rănește pe vrășmaș. 

Ferește-te să răspândești otrava nemulțumirii!

Doamne, la cine să ne ducem? La Tine se află cuvintele vieții. Nu ai viață în tine pentru că te hrănești cu dezamăgirile și eșecurile celor din jur. Te hrănești cu iluzii și cuvinte goale, nesațioase. Nu ai viață în tine pentru că nu te hrănești cu Cuvântul vieții. Un soldat flămând și neechipat este o pradă ușoară, La fel și tu! Ești dezechilibrat și lipsit de putere pentru că, nu te hrănești din Cuvântul lui Dumnezeu, nu folosești arma dăruită de Hristos și ești lipsit de vlagă pentru că te-ai angrenat într-un război ce nu îți aparține. Îți consumi energia într-un mod inutil.

Alți oameni, când sunt dezamăgiți, se întorc la o religie fardată și cosmetizată încercând să-și înăbușe dezamăgirile și întâmplările neînțelese. Tu ce vei face?! Îți vei lega viața de ceva sau de Cineva?! Religia exterioară nu este altceva decât un sicriu plin de oase, vărui și spoit cu aparențe și reguli de urmat. Religia cosmetizată și ornată artificial, nu va ține. Exact cum un make-up se spoiește după ploaie, iar ornamentul se schimbă odată cu sezonul.

Doamne, la cine să ne ducem? La baptiști ar spune unii. La penticostali ar spune altții. La biserica aia sau cealaltă…

Hristos nu ne-a chemat la o religie! Hristos ne-a chemat la o relație!

„Veniți la Mine voi cei trudiți și împovărați și eu vă voi da odihnă.” Simplitate acestui adevăr alină. Împodobirea Cuvântului lui Dumnezeu este o erezie. Cuvântul nu are nevoie de ornament. Puterea sa este inexplicabilă și uneori neexperimentată. de mulți din noi. Simplitatea lui Isus ar trebui să caracterizeze biserica, dar și cuvântul. Uneori împodobim cuvântul lui Dumnezeu cu ” înțelepciune noastră artificială” încât îi furăm esența și conținutul. În loc să întindem o masă bogată înaintea celui flămând, aruncăm roșcove ambalate în hârtie colorată.

… Chiar dacă momentul acesta din viața ta îți pare de neînțeles, Dumnezeu nu irosește niciuna din experiențele vieții tale. El le folosește pe toate spre modelarea și formarea caracterului tău. Ferește-te să răspândești otrava nemulțumirii, chiar dacă mulți o fac!…