Când sufletul îmbrățișează speranța

În adâncul tău, acolo unde sufletul tău se împletește cu umbrele trecutului, simt ecoul tăcerii tale. O tăcere care nu este goală, ci plină de cuvinte nespuse, de lacrimi neplânse, de dorințe neîmplinite, de dureri neîmpărtășite. Te văd. Te văd dincolo de măștile pe care le porți, dincolo de zâmbetul forțat, dincolo de armura pe care ai construit-o în jurul inimii tale pentru a nu fi din nou rănită. Te văd în frumusețea ta fragilă, în forța ta tăcută, în curajul tău de a merge mai departe, chiar și atunci când pașii îți sunt grei. Știu că ai fost rănită, trădată, dezamăgită. Știu că ai purtat poveri grele, că ai luptat bătălii crâncene, că ai plâns în nopțile lungi și reci căutând consolare. Vreau să-ți reamintesc că nu ești singură. Izbăvitorul tău este viu în veci de veci. Dumnezeu este cu tine! 

Dumnezeu te vede în fiecare moment, îți cunoaște fiecare gând, îți simte fiecare emoție. El este alături de tine, chiar și atunci când te simți abandonată. Prezența Sa divină te învăluie, iubirea Sa necondiționată te îmbrățișează în clipele grele, iar lumina Lui îți luminează calea inimii. Permite-I să-ți vindece rănile, să-ți alunge temerile, să-ți umple golurile din suflet. Nu te teme să-ți arăți vulnerabilitatea, să-ți deschizi inima, să-ți lași lacrimile să curgă. El le va transforma în perle, în amintiri prețioase, în lecții de viață favorabile pentru viitorul tău.

Nu-ți mai ascunde frumusețea sufletului, nu-ți mai nega puterea de a ierta, nu-ți mai reprima dorințele de a fi iubită și înțeleasă de Dumnezeu. Ești o ființă unică, o creație divină, o capodoperă a iubirii Sale. Lasă-ți lumina să strălucească, lasă-ți vocea să se audă, lasă-ți sufletul să șoptească cântece de speranță și armonie. Nu-ți mai căuta validarea în ochii altora, oamenii te vor privi prin prisma lentilelor ce le au pe sufletul lor. Nu-ți mai compara valoarea cu standardele lumii, tu ești creația lui Dumnezeu, iar sufletul tău poartă semnătura Sa. Ești suficientă așa cum ești, cu toate imperfecțiunile și frumusețea ta lăuntrică. 

Astăzi vreau să-ți amintesc de frumusețea și valoarea ta neprețuită. Într-o lume care adesea te reduce la tăcere, care îți șoptește că nu ești suficientă dacă…, vreau să-ți spun adevărul gol-goluț: ești unică, ești iubită, ești prețioasă în ochii Creatorului tău. Dumnezeu te-a creat cu un scop măreț, cu un suflet plin de har și putere. El te-a țesut cu grijă în pântecele mamei tale, dându-ți daruri și talente unice. Ești o comoară neprețuită. 

Știu că viața nu este întotdeauna ușoară. Ai purtat poveri grele și probabil vei mai purta, ai simțit durerea trădării de multe ori, ci probabil o vei mai resimți, ai plâns și nu îți pot garanta că nu vei mai plânge. Poate te simți uneori singură, neînțeleasă, poate că ai pierdut speranța. Vreau să-ți amintesc că nu ești singură. Dumnezeu este mereu alături de tine, chiar și în cele mai întunecate momente. El îți vede inima frântă, îți aude suspinele, îți cunoaște fiecare lacrimă. El este Vindecătorul suprem, cel care poate să-ți vindece rănile sufletului. Nu te teme să-i dai Lui durerile tale, să-i încredințezi temerile și îndoielile tale. El le va transforma în har, în putere, în speranță.

Ridică-ți privirea spre cer și zâmbește. Tu porți chipul slavei lui Dumnezeu. Nu-ți lăsa lumina să se stingă. Lasă-ți harul să strălucească, lasă-ți iubirea să inunde lumea. Și nu uita, femeie, că ești zidită și făurită de Creatorul galaxiilor și a constelaților splendide, că în tine pulsează și respiră duhul de viața a lui Dumnezeu. Nu te lăsa îngenuncheată de greutățile vieții, nu-ți lăsa aripile să se frângă sub povara dezamăgirilor. Tu ești mai mult decât durerile tale, mai mult decât fricile tale, mai mult decât îndoielile tale. Ești o floare ce răspândește parfum de viață, un miracol în carne și oase, o ființă creată cu un scop măreț.

Îmbrățișează-ți vulnerabilitatea, căci în ea se ascunde puterea ta. Lasă lacrimile să-ți spele rănile văzute și nevăzute, lasă râsul să-ți vindece sufletul. Nu te teme să-ți arăți adevărata față, nu te teme să-ți exprimi pasiunile, nu te teme să-ți urmezi visurile. Lumea are nevoie de tine acolo unde ești, de lumina ta, de harul tău, de iubirea ta, de pacea ta, de strălucirea sufletului tău… . 

Fii tu însăți, fără compromisuri, fără răutate în inimă, fără scuze, fără regrete. Fii curajoasă, fii puternică, fii autentică. Fii femeia pe care Dumnezeu a creat-o să fii. Și amintește-ți, chiar și în cele mai întunecate momente, că ești iubită, ești valorizată, ești prețioasă. Ești o fiică a lui Dumnezeu, o lumină ce nu poate fi stinsă. 

Îți înțelege sufletul.

3 gânduri despre „Când sufletul îmbrățișează speranța

Răspunde-i lui Stefan Rof Anulează răspunsul